Printre proiectanţi și în industria parchetului, există opinia că încălzirea prin pardoseală nu exclude utilizarea pardoselilor din lemn. Cu toate acestea, există puține proiecte și tehnici de asamblare, care să nu cauzeze probleme cu efectul încălzirii de parchet. În general totuși, aceste probleme apar ca rezultat al ignoranței și neglijenţei în faza de pregătire a substratului și alegerea materialelor care urmează să fie montate sau sunt cauzate de utilizarea necorespunzătoare a podelei.
Datorită caracteristicilor încălzirii prin pardoseală – mai ales temperatura ridicată, care acționează asupra lemnului și generează umiditate scăzută a aerului deasupra suprafeţei pardoselii – în scurt timp, evidenţează erorile de execuție și defectele materialelor slab potrivite. De aceea, așezarea pardoselilor din lemn pe încălzire prin pardoseală necesită experiență, respectarea regimului tehnologic și cunoașterea subiectului.
Pregătirea substratului
Înainte de începerea lucrărilor trebuie verificată duritatea, nivelul, coeziunea și umiditatea substratului. În cazul în care suprafața șapei nu este uniformă, aceasta trebuie egalizată cu un mortar autonivelant. Fisurile trebuie reparate cu cleme și rășini poliuretanice, iar podelele slabe și generatoare de praf trebuie armate cu grunduri epoxidice sau poliuretanice. Singura metodă care permite, în condițiile de construcție, determinarea exactă a umidităţii substratului este așa-numita metodă cu carbit, care necesită luarea unei probe de material din interiorul podelei. Cu toate acestea, protocolul unui astfel de studiu nu oferă un răspuns cert, deoarece umiditatea reziduală corectă (max. 1,8% CM pentru substrat încălzit de ciment, max. 0,3% CM pentru substrat din anhidrit) poate fi destructivă pentru parchet după pornirea încălzirii. De aceea este atât de importantă încălzirea substratului timp de 21 de zile înainte de așezarea podelei. De ce? Pe măsură ce substratul este încălzit, căldura emisă generează o presiune mai mare, iar umezeala pătrunde prin elementele de încălzire spre suprafața substratului.
Umiditatea, care se evaporă la suprafață, este absorbită de aer. Cu cât temperatura este mai înaltă, cu atât este mai mare presiunea cu care vaporii de apă ies în afara substratului. În cazul ignorării unei astfel de preîncălziri, umiditatea reziduală (corectă în jur de 1,8 % CM) va ajunge repede la parchet. Același fenomen apare dacă instalarea parchetului nu are loc imediat după încălzirea substratului. O defecțiune caracteristică pentru podelele de lemn așezate pe substrat neîncălzit este creșterea umidităţii lemnului și mărirea dimensiunilor liniare ale podelei. Datorită acestui lucru, plăcile se dezlipsec, iar în cel mai bun caz apar fisuri mari. După cum se vede, podelele încălzite prezintă dependențe sau rapoarte diferite față de apă decât structurile neîncălzite, iar diferențele apar chiar și între sisteme diferite de încălzire. Tâmplarii germani au introdus cu patru ani în urmă obligația de a încălzi substraturile de două ori, atunci când elementul de încălzire este plasat la un anumit nivel al substratului.
În acest tip de sistem, o singură rundă de încălzire determină presiunea să împingă umezeala spre exterior, dar aceasta este împinsă și spre partea inferioară a substratului. Partea superioară se usucă în mod corespunzător, dar partea inferioară rămâne umedă. După răcire și o reîncălzire mai scurtă (aproximativ 7 zile), se presupune că nu mai există umezeală. Acest lucru trebuie verificat printr-un test simplu, care constă în lipirea unei folii impermeabile cu dimensiunile de 1×1 m2 și observarea (de preferință noaptea cu ferestrele deschise) dacă nu se formează condens.
Alegerea parchetului și a tipului de lemn potrivit
Principiul de bază care trebuie urmat este alegerea speciilor de lemn cu coeficient scăzut de contracție și durată lungă de timp pentru a ajunge la echilibrul higroscopic. Astfel de arbori sunt merbau, iroko, afromosia, doussie africa, jatoba sau din soiurile locale stejarul și salcâmul; fagul sau arțarul nu sunt recomandate. Este importantă și culoarea lemnului așezat, deoarece speciile cu nuanţe deschise (arțarul, fagul și frasinul), prin contrast, expun mai tare spaţiile dintre plăci.
Parametrul de bază care influențează eficiența încălzirii este rezistența conductivităţii termice a podelei din lemn.
Regula generală spune că un material cu o rezistență la conductivitatea de căldură de 0,1 m2K/W produce o pierdere de căldură echivalentă cu 4oC.
Luând în considerare rezistența la conductivitatea termică în cameră, media este de aproximativ 0,17 m2K/W (pierdere de 6,8o C); este ușor de calculat că după așezarea unei podele din stejar cu o grosime de 22 mm, pierderea totală de căldură va fi de 11,2o C, ceea ce înseamnă încălzirea șapei până la 31,2o C pentru a menţine în încăpere o temperatură de 20oC. Utilizarea unui mozaic cu o grosime de 8 mm (rezistenţa la conductivitate termică de 0,040 m2K/W) necesită încălzirea șapei numai până la 28,4oC. După cum se vede, alegerea unor elemente mai groase de 15mm, va reduce eficienţa încălzirii și va crește costurile.
În plus, temperaturile mai mari au ca rezultat reducerea umidității relative a aerului deasupra suprafeței podelei până la aproximativ 25-30%. Umiditatea scăzută din jurul lemnului, asociată cu efectul temperaturilor ridicate, determină o schimbare a conținutului de umiditate al lemnului și, prin urmare, modificarea dimensiunilor componentelor individuale ale parchetului. În cazul așezării parchetului pe încălzire prin pardoseală, trebuie să vă așteptaţi la variaţii de două ori mai mari ale dimensiunilor elementelor din lemn în ciclurile de vară / iarnă, decât în cazul încălzirii tradiționale.
Presupunând o contracție mai intensă a lemnului, se recomandă alegerea unui parchet mai subţire cu elemente mai înguste, cum ar fi mozaicul sau lamparchetul, decât utilizarea unui parchet laminat cu o grosime de 7-8 centimetri. O soluţie, care funcționează bine peste încălzirea prin pardoseală, o constituie podelele multistrat (dublu sau triplu; lăcuite sau uleiate din fabrică destinate pentru prelucrare ulterioară), deoarece așezarea încrucișată a straturilor individuale de lemn limitează activitatea sa și previne decalajele chiar și între elementele foarte largi.
Modul corect de instalare al podelei din lemn
Încălzirea prin pardoseală necesită o metodă specifică de instalare a parchetului. Parchetele tradiţionale și mozaicurile trebuie lipite întotdeauna cu adezivi poliuretanici, care nu îmbătrânesc sub influenţa temperaturilor ridicate. Desigur, aproape fiecare producător își definește adezivul ca fiind adecvat pentru acest scop, dar după cum arată practica, după 2-4 ani, adezivul nu mai rezistă și lamelele individuale se desfac.
În ceea ce privește parchetul cu trei straturi, acesta poate fi așezat numai pe carton fără bordură (din material dur, compact), pe un adeziv poliuretanic hibrid cu o înaltă flexibilitate și cu o putere mare de prindere.
Pentru parchetul tradiţional și pentru mozaic utilizaţi lacuri corespunzătoare. Dimensiunile șanţurilor, care apar în urma contracţiei lemnului între elementele podelei sunt în general foarte mici, dar în cazul utilizării de produse neadecvate pentru acoperirea suprafeţelor, pot apărea fisuri în bloc. Lacurile pentru lemn conţin elemente, care datorită proprietăţilor deţinute acţionează asemănător cu adezivii. De aceea materialul, care pătrunde în timpul lăcuirii în fisurile dintre elementele parchetului, acţionează ca un lipici – creând blocuri de parchet. Produsele alese nu pot lipi între ele elementele și trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate înaltă. Cele mai recomandate sunt lacurile pe bază de rășini sintetice, mai ales uretan-alchidice și sistemele de uleiuri rășinoase sau uleiuri. Nu se recomandă utilizarea de lacuri poliuretanice sau pe bază de apă.
Rezumat
După cum reiese din analiza de mai sus, așezarea profesională a parchetului pe încălzire prin pardoseală necesită considerarea unui număr mare de factori legaţi de lucrările sistemului de încălzire, de caracteristicile lemnului ca material de construcţii și de proprietăţile materialelor auxiliare utilizate. Alegerea nepotrivită a tipului de parchet implică, în cel mai bun caz, doar creșterea costului încălzirii, de aceea decizia de a alege o anumită podea trebuie să fie precedată de planificare (caz în care recomandările din acest articol vor fi foarte utile), iar realizatorul nu poate evita informarea fiabilă a investitorului despre problemele care rezultă din combinarea materialului natural, care este lemnul, cu specificul încălzirii prin pardoseală. Explicațiile anterioare referitoare la procesele care au loc în lemn sub influența variaţiilor de temperatură și umiditate, vor influenţa cu siguranță investitorul să respecte recomandările privind exploatarea parchetului pe încălzire prin pardoseală.
Sper ca sugestiile și informaţiile incluse în acest articol, cu toate că sunt parţiale și nu ating toate aspectele subiectului, să faciliteze planificarea și așezarea diferitelor tipuri de parchet în combinaţie cu încălzirea prin pardoseală și să permită evitarea celor mai întâlnite greșeli.
Czesław Bortnowski – Expert în Pardoseli, Evaluator
Vezi mai multe: parchet stratificat
