Teracota este o denumire comună pentru plăcile așezate pe pardoseală. Pentru alegerea plăcilor merită verificat dacă plăcile sunt rezistente la îngheţ (marcate cu un fulg de zăpadă), rezistente la presiune și la acţiunea substanţelor chimice. Variantele rezistente la îngheț nu absorb apa și sunt rezistente la murdărie.
Pardoseala din piatră este mult mai scumpă decât cea ceramică, iar plăcile din piatră sunt mult mai greu de prelucrat decât materialele din gres. De aceea, sunt foarte populare plăcile din materiale artificiale, care imită piatra. Produsele acestea sunt totuși mult mai puţin rezistente decât piatra naturală.
Înainte de așezare, se recomandă planificarea suprafeţei și considerarea elementelor decorative cum ar fi coloanele sau colţurile. Se recomandă cumpărarea a 10% mai multe plăci (de rezervă) decât cele necesare pentru acoperirea suprafeţei planificate. Preţul plăcilor reprezintă jumătate din costul unei astfel de podele, la care trebuie adăugate accesoriile pentru așezare, egalizarea suprafeţei, mortarul, îmbinările și finisajele, precum și costul agenţilor de curăţare.
Plăcile mari nu se așează mai ușor sau mai repede. Sunt dificil de tăiat cu precizie, iar pardoseala pentru așezarea acestora trebuie să fie perfect plată. În plus, plăcile de dimensiuni mari nu se potrivesc pentru încăperile strâmte, pentru că le reduc optic și mai mult.
Cu cât este mai poroasă suprafaţa plăcii, cu atât materialul este mai absorbant și prin urmare – mai puţin rezistent la murdărie. Nivelul de absorbţie este notat cu simbolul E și prezentat în procente.
Rezistenţa la abraziune a plăcilor este definită prin clase. Clasele I și II aparţin plăcilor cu cea mai mică rezistență la abraziune și sunt destinate pentru camerele unde locatarii umblă desculți sau în papuci. În baie este nevoie de clasa a II-a, în vestibul, hol și la bucătărie – de clasa a III-a sau a IV-a de abraziune.
Rezistenţa la alunecare este de fapt unghiul de înclinare a suprafeței plăcilor uleiate, pe care utilizatorul alunecă în încălţăminte obișnuită. Există șase clase de rezistenţă la alunecare; acest parametru merită considerat, atunci când doriţi să puneţi gresie pe scări, la baie sau în jurul piscinelor. Rezistenţa la alunecare a plăcii este conferită de modele convexe și concave: reliefuri și canale.
Rezistenţa chimică este rezistenţa plăcii la contactul cu substanţele chimice. Cei mai buni parametrii îi deţine gresia din porţelan. Această informație este extrem de utilă mai ales în cazul așezării plăcilor cu cea mai mare rezistenţă chimică în încăperi de utilitate și în piscine.
Gresia din piatră se curăţă cu apă cu detergent. Aceste suprafeţe pot fi conservate, de asemenea, utilizând paste pentru podelele din lemn sau prin acoperirea cu lac pe bază de apă.
Pot fi combinate plăci cu diferite forme. Există multe modalități de a așeza plăcile, de aceea se pot obţine podele spectaculoase chiar și atunci când așezați dale fără model. Așezarea pe diagonală (model diamant) mărește optic încăperea.
Există, de asemenea, benzi speciale de mascare care facilitează combinarea stratului ceramic cu podeaua de parchet.
Vezi mai multe: parchet stratificat
